Dansul Sanzienelor Sarbatoarea de Sanziene tine o noapte si-o zi si incepe la asfintitul zilei de 23 cand fetele si feciorii culeg flori de sanziene si fac din ele coronite inmiresmate; pentru fete si femei coronita are forma rotunda care prefigureaza Soarele a carui sarbatoare este de fapt aceasta. Pentru barbati si flacai coronitele sunt in forma de cruce ; chiar si batranii isi fac coronite si vom vedea de ce. Odata culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore in timp ce sunt facute multele coronite. Cand sunt gata incepe Dansul Sanzienelor, in care satenii, flacai si fete, impodobesc stalpii portilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru ca se spune ca ele apara oamenii si odihnesc mortii. Apoi, cu chiuituri, veselie si strigaturi, fiecare arunca pe case ori pe patuluri coronita sa, punandu-si fiecare o dorinta sau o intrebare : fetele, bineinteles despre feciori, femeile despre gospodarie, flacaii despre fete, barbatii despre recolte, iar batranii despre sanatate si viata. In cazul in care coronita ramane pe acoperis, dorinta se implineste ; cazand, inseamna ca nu.
Soarele iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele,o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri.Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zileiflacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege „Dragaica“.Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea „Dragaicele“ sunt confundate cu „Sanzienele“. Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Iata si Cantecul Sanzienelor de la Stroiesti, judetul Gorj:
Iana, Iana-Sanziana,
T-oi face pomana,
Sa dai ploaie fara mana;
Holda sa rodeasca,
Sa se veseleasca,
Porumbul sa creasca!
Rod cu mana pun,
Il strang de pe drum;
Tot porumbul meu
Rodi-l-ar Dumnezeu,
Fir pe fir sa apuce,
Drugile sa-ncurce;
Peste locul tot,
Drugile di-un cot!
Iana-Sanziana,
Fereste-l de mana
Si de uscatura
Si de udatura,
Caci si eu la toamna,
T-oi da turta calda,
Cu sita cernuta,
De jar curatita,
Cu spuza-nvelita.
Noaptea Magica de Sanziene Legendele spun ca Sanzienele sunt fete foarte frumoase care traiesc nestiute de om prin paduri sau campii. In noaptea magica, ele se prind in hora si dau puteri deosebite florilor, in special buruienilor, acestea devenind plante de leac bune la toate bolile. In traditia populara, sanzienele sunt zane care zboara sau umbla pe pamant. Canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile cerului si animalele, tamaduiesc bolnavii si apara semanaturile de grindina.
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele. Fecioarele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua pe fata si sa fie cuminti. Batranii spun ca cei care se casatoresc pe 24 iunie vor fi fericiti toata viata. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii ce urmeaza a se cununa se aduna seara in sat cu veselie si voie buna. Toti sunt cu sufletele deschise si bucuria li se citeste in ochi. Flacaii aprind ruguri, iar flacarile se ridica pana in inaltul cerului, colorandu-l. Fetele mari culeg de pe campuri flori de sanziene, impletesc cununi, apoi le arunca peste case. Daca se lovesc sau se agata de horn inseamna ca nunta lor se apropie. In zori, flacaii se aduna in cete si iau la pas satele cu flori de sanziene la palarie. Pe la pranz aleg Dragaica. Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea va fi cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre tinerele obstei. La final, ea va fi impodobita cu flori si spice de grau. Apoi, intreg alaiul porneste prin sat si pe ogoare. Pe la rascruci, fetele incing hore si canta. Ceremonialul cuprinde incet-incet intreaga asezare. Gospodarii primesc cate un spic de grau pe care il aseaza sus, pe grinda, in sura, sperand ca pana la acea inaltime sa li se adune granele la toamna.
